TINDÚȚĂ, tinduțe, s. f. Diminutiv al lui tindă. – Tindă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

tindúță s. f., g.-d. art. tindúței; pl. tindúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink