TIMÓNĂ, timone, s. f. Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. – Din ngr. timóni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TIMÓNĂ ~e f. mar. Roată cu spițe prelungite (care servesc ca mânere), folosită pentru manevrarea manuală a navei. /<fr. timon, ngr. timóni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIMÓNĂ s.f. Roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. [< fr. timon, it. timone].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TIMÓNĂ s. f. roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. (< fr. timon, it. timone)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

timónă, timóne, s.f. (înv. și reg.) 1. oiște, proțap. 2. roată de manevră a cârmei la nave. 3. (ironic) nas.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

timónă s. f., g.-d. art. timónei; pl. timóne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink