tigorí, tigorésc, vb. IV (reg.) 1. a se chinui, a trăi din greu. 2. a se zgârci.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TIGOÁRE, tigori, s. f. (Pop.) Om de nimic, ticălos; ființă leneșă, puturoasă sau slabă, prăpădită. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TIGOÁRE ~óri f. pop. 1) Om foarte leneș. 2) Ființă slabă lipsită de putere. 3) Persoană rea, ticăloasă. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tigoáre s. f., g.-d. art. tigórii; pl. tigóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink