TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TICSÍT adj. 1. v. îngrămădit. 2. v. doldora. 3. v. înțesat. 4. v. aglomerat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A TICSÍ ~ésc tranz. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spații limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TICSÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. aglomera.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ticsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink