TÍBIA, tibii, s. f. Os lung și gros al piciorului, situat între genunchi și gleznă, lângă peroneu, cu care formează scheletul gambei. [Pr.: -bi-a] – Din fr., lat. tibia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TÍBIA ~i f. anat. Os gros și lung, situat între gleznă și genunchi, formând împreună cu peroneul scheletul gambei. [G.-D. tibiei; Sil. -bi-a] /<fr., lat. tibia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÍBIA s.f. (Anat.) Os lung și gros situat între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. [Pron. -bi-a. / < fr., lat. tibia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TÍBIA s. f. 1. os lung și gros, între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. 2. articol (5) al piciorului la insecte, între femur și tars; al cincilea segment al membrelor păianjenilor. (< fr., lat. tibia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TÍBIA s. (ANAT.) fluier, (pop.) țurloi, (prin Bucov.) boldan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tibía s. f. (sil. -bi-a), g.-d. art. tibíei; pl. tibíi, art. tibíile (sil. -bi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

tibia (cuv. lat.), instrument aerofon din antichitate, ai cărui strămoși erau confecționați din osul tibia de unde provine denumirea instrumentului. În forma sa perfecționată, t. este o variantă a aulos*-ului.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink