TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TEZAURÁR ~i m. înv. Persoană având obligația de a păzi și de a administra tezaurul țării. /tezaur + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEZAURÁR s. v. trezorier.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tezaurár s. m. (sil. -za-u-), pl. tezaurári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink