TEVATÚRĂ s. f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. – Din tc. tevatür.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TEVATÚRĂ ~i f. Tulburare mare, însoțită de gălăgie și de scandal; hărmălaie; tărăboi. [G.-D. tevaturii] /<turc. tevatür
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEVATÚRĂ s. v. hărmălaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEVATÚRĂ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tevatúră (-ri), s. f. – Zarvă, gălăgie, scandal. Tc. tevatür (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 2053; Ronzevalle 68), cf. ngr. ταβατούρι.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tevatúră s. f., g.-d. art. tevatúrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink