TETRAPODÍE, tetrapodii, s. f. (Lit.) Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TETRAPODÍE s.f. Metru ritmic în prozodia greacă, constând din două dipodii de același fel. [Gen. -iei. / < fr. tétrapodie, cf. gr. tetrapodia < tetra – cu patru, pous – picior].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TETRAPODÍE s. f. metru ritmic în prozodia greacă constând din două dipodii de același fel. (< fr. tétrapodie, gr. tetrapodia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tetrapodíe s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. tetrapodíei; pl. tetrapodíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

tetrapodie (gr. τέτρατος = patru + πούς = picior), termen de prozodie* definind versul* alcătuit din patru picioare (1) metrice.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink