TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TETRAMÉR, -Ă adj. 1. constituit din patru părți. 2. (zool.) format din patru metamere. (< fr. tétramère)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tetramér adj. m., pl. tetraméri; f. sg. tetraméră, pl. tetramére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink