TETRAGÓN, tetragoane, s. n. (Rar) Patrulater. – Din fr. tétragone.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TETRAGÓN ~oáne n. Poligon cu patru laturi; patrulater. /<fr. tétragone
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TETRAGÓN s.n. Patrulater. [< fr. tétragone, cf. gr. tetra – cu patru, gonia – unghi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TETRAGÓN s. n. patrulater. (< fr. tétragone)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TETRAGÓN s. v. patrulater.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tetragón s. n. (sil. -tra-), pl. tetragoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink