TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. – Din fr. tétraèdre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

TETRAÉDRU ~e n. Poliedru cu patru fețe (toate triunghiuri); piramidă triunghiulară. [Sil. te-tra-e-dru] /<fr. tétraedre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TETRAÉDRU s.n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare. [Pron. -tra-e-. / < fr. tétraèdre, cf. gr. tetra – cu patru, hedra – față, plan].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TETRAÉDRU s. n. poliedru cu patru fețe. (< fr. tétraèdre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tetraédru s.n. (sil. -tra-e-dru), art. tetraédrul; pl. tetraédre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink