TERTÍP, tertipuri, s. n. Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie. – Din tc. tertib.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TERTÍP ~uri n. Manevră iscusită prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; stratagemă; șotie. /<turc. tertip
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TERTÍP s. v. subterfugiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TERTÍP s. v. dispoziție, hotărâre, intrigă, mașinație, ordin, plan, poruncă, proiect, uneltire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tertíp (-puri), s. n. – 1. Sistem, procedeu, formă, formulă. – 2. Cursă, artificiu, șiretenie, vicleșug. – Mr. tirtipe, megl. tirtip. Tc. (arab.) tertib, tertip (Șeineanu, II, 357; Lokotsch 2041; Ronzevalle 64), cf. ngr. τερτίπι, alb., bg., sb. tertip.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tertíp s. n., pl. tertípuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink