TERMOTÉHNICĂ s. f. 1. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. 2. Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică. – Din fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMOTÉHNICĂ f. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau menajere. [G.-D. termotehnicii] /<fr. thermotechnique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMOTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. [Gen. -cii. / cf. fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik / < gr. thermos – cald, techne – meșteșug].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMOTÉHNICĂ s. f. ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. (< fr. thermotechnique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

termotéhnică s. f., g.-d. art. termotéhnicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMOTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de termotehnică; propriu termotehnicii. /<fr. termotechnique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink