TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOZÓF ~i m. Adept al teozofiei. /< fr. théosophe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOZÓF, -OÁFĂ s.m. și f. Adept al teozofiei. [Var. teosof, -oafă s.m.f. / < fr. théosophe].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOZÓF s. m. adept la teozofiei. (< fr. théosophe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

teozóf s. m. (sil. te-o-), pl. teozófi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink