TEMPLIÉR, templieri, s. m. (La pl.) Ordin de călugări militari din evul mediu (care au participat la cruciade); (și la sg.) călugăr care făcea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er) – Din fr. templier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPLIÉR ~i m. 1) la pl. (în evul mediu) Ordin de călugări întemeiat cu scopul de a apăra locurile considerate sfinte. 2) Călugăr militar din acest ordin. [Sil. tem-pli-er] /<fr. templier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPLIÉR s.m. (Ist.) Membru al unui ordin de călugări militari din evul mediu, care au participat la cruciade. [Pron. -pli-er. / < fr. templier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPLIÉR s. m. membru al unui ordin de călugări militari din evul mediu, care au participat la cruciade. (< fr. templier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

templiér s. m. (sil. -pli-er), pl. templiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

templiér, templieri s. m. (La pl.) Ordin monaho-cavaleresc de structură militară, întemeiat în 1119 în Palestina de cavaleri francezi după cruciada întâi, cu scopul apărării pelerinilor veniți la sfântul mormânt; (la sg.) persoană care făcea parte din acest ordin. – Din fr. templier.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink