TEMPERÁNȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERÁNȚĂ ~e f. rar Caracter temperat; simț al măsurii; cumpătare; sobrietate; austeritate. /<fr. tempérance, lat. temperantia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERÁNȚĂ s.f. Cumpătare, moderație, sobrietate. [Cf. fr. tempérance, it. temperanza, lat. temperantia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERÁNȚĂ s. f. cumpătare, moderație, sobrietate. (< fr. tempérance, lat. temperantia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERÁNȚĂ s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

temperánță s. f., g.-d. art. temperánței; pl. temperánțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink