TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase ale unei persoane, care determină diferențieri psihice și de comportament între indivizi; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERAMÉNT ~e n. 1) Totalitate a particularităților psihice și fiziologice, care determină excitabilitatea și comportamentul unei persoane. ~ coleric. ~ sangvinic. 2) Energie vitală. ◊ Cu (sau plin de) ~ plin de energie. /<lat. temperamentum, fr. tempérament
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERAMÉNT s.n. 1. Totalitatea particularităților individuale ale psihicului omenesc, manifestate prin rapiditatea și intensitatea desfășurării proceselor psihice și prin gradul de sensibilitate; fire. ◊ Temperamentul arborilor = mod de comportare a speciilor forestiere față de lumină. 2. Energie, impetuozitate, elan. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. temperamentum, fr. tempérament].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERAMÉNT s. n. 1. ansamblul particularităților legate de latura dinamică și energetică a activității psihice a unei persoane, având o bază ereditară și exprimându-se stabil în comportament; fire. 2. energie vitală, impetuozitate, elan. (< fr. tempérament, lat. temperamentum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERAMÉNT s. 1. v. fire. 2. v. avânt.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERAMÉNT s. v. aer, climat, climă, conformație, constituție, factură, fizic, natură, structură, temperatură, vreme.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

temperamént s. n., pl. temperaménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink