14 definiții pentru tempera (s.f.), tempera (vb.)   conjugări / declinări

TÉMPERA1 s. f. 1. Vopsea obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se întrebuințează culori tempera1 (1). ♦ Pictură realizată prin acest procedeu. – Din it. tempera.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Bogdan | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERÁ2, temperez, vb. I Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Bogdan | Semnalează o greșeală | Permalink

TÉMPERA f. 1) Culoare obținută prin amestecarea unor coloranți cu lianți pe bază de substanțe albuminoase sau gelatinoase. 2) Procedeu de pictură care întrebuințează asemenea culori. 3) Pictură realizată prin acest procedeu. /<it. tempera
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A TEMPERÁ ~éz tranz. livr. (persoane și manifestările lor) A face să se tempereze; a potoli; a domoli; a modera. /<fr. tempérer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE TEMPERÁ mă ~éz intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A scădea în intensitate; a pierde din intensitate; a se ogoi; a se modera; a se domoli. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) A deveni calm, înfrânându-se; a se potoli; a se domoli; a se modera; a se ogoi. /<fr. tempérer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÉMPERA s.n. 1. Culoare obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu de pictură care întrebuințează astfel de culori. [Pl. invar. / < it. tempera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERÁ vb. I. tr. A modera, a micșora; a potoli, a domoli (un sentiment, o acțiune, o tendință). [< fr. tempérer, cf. lat. temperare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TÉMPERA1 s. f procedeu în tehnica picturii prin amestecarea culorii cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase; culoarea însăși. ◊ pictura realizată. (< it. tempera)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERÁ2 vb. tr., refl. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli. (< fr. tempérer, lat. temperare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPERÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a domoli, a potoli, a stăpâni, a stăvili, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avântul.) 6. v. atenua.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) tempera ≠ a (se) intensifica
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A tempera ≠ a grăbi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

témpera s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

temperá vb., ind. prez. 1 sg. temperéz, 3 sg. și pl. tempereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink