TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMÉINIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care are un temei serios; fondat pe o bază solidă; sănătos. ◊ A cunoaște ceva ~ a cunoaște foarte bine. /temei + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMÉINIC adj. v. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, puternic, radical, serios, structural, substanțial, tare, vital.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMÉINIC adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adj. v. chibzuit. 3. adv. v. just. 4. adj. v. convingător. 5. adj. v. profund. 6. adj. v. important. 7. adj., adv. v. serios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Temeinic ≠ netemeinic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

teméinic adj. m., pl. teméinici; f. sg. teméinică, pl. teméinice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink