TEMÁTICĂ ~ci f. Ansamblu de teme abordate într-o operă artistică sau științifică. [G.-D. tematicii] /<fr. thématique, germ. Thematik
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEMÁTICĂ s.f. Totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice, științifice etc. [Cf. fr. thématique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEMÁTICĂ, tematici, s. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Fr. thématique. (< gr.).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
pan111
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEMÁTICĂ s. v. problematică.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
temátică s. f., g.-d. art. temáticii; pl. temátici
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de o temă; propriu unei teme. ◊ Plan ~ plan în care se fixează toate temele de lucru într-un anumit domeniu. /<fr. thématique, germ. Thematik
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la teme, alcătuit pe anumite teme. 2. (Fon.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență și care, împreună cu rădăcina, formează tema. [Cf. fr. thématique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la o temă. ♦ vocală ~ă = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență și care, împreună cu rădăcina, formează tema. 2. alcătuit pe anumite teme. II. s. f. totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice, științifice etc. (< fr. thématique, /II/ germ. Thematik)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -e, adj. 1. Privitor la teme, făcut pe teme. 2. (În expr.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcină, formează împreună cu aceasta o temă. – Fr. thématique (<gr.).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
pan111
| Semnalează o greșeală
| Permalink
temátic adj. m., pl. temátici; f. sg. temátică, pl. temátice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
travaliu tematic v. temă; dezvoltare (2).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink