TELESCRIPTÓR, telescriptoare, s. n. Teleimprimator. – Din fr. téléscripteur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELESCRIPTÓR ~oáre n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit la distanță și se recepționează mesaje în literele alfabetului obișnuit; teleimprimator. /<fr. téléscripteur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELESCRIPTÓR s.n. Înregistrator automat al unei comunicări telefonice; teleimprimator. [Pl. -oare. / < fr. téléscripteur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELESCRIPTÓR s. n. teleimprimator. (< fr. téléscripteur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELESCRIPTÓR s. v. teleimprimator.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
telescriptór s. n. (sil. mf. -scrip-), pl. telescriptoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
telescriptór s.n. (comunic.) Teleimprimator ◊ „Un telefon obișnuit și un telescriptor, de asemenea obișnuit, conectate printr-un phonotip – un aparat care transformă sunetele în semne grafice [...] reprezintă un sistem de telefon pentru surzi, prezentat recent la Geneva.” I.B. 22 III 73 p. 4 (din fr. téléscripteur; LTR, DTP; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink