TELEONOMÍE s. f. 1. (Fii.) Teleologie. 2. (Biol.) Determinare obiectivă a mecanismelor de reglare celulară. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléonomie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELEONOMÍE s.f. Mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ♦ (Biol.) Mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. [< fr. téléonomie, cf. gr. teleos – scop, nomos – lege].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELEONOMÍE s. f. 1. teleologie (2). 2. (biol.) concept desemnând finalitatea prezentă în organismele vii. ◊ mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ◊ mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. (< fr. téléonomie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
teleonomíe s.f. (biol.) ◊ „Pentru prima dată noțiunea teleonomie a fost definită de către C.S. Pitterndrich, în lucrarea sa «Behavoir and evolution» (Comportare și evoluție), 1956, pentru a desemna mecanismele de reglare celulară care sunt determinate în mod obiectiv de anumite legități. Tot în cadrul biologiei, noțiunea teleonomie deține un loc central, în interpretarea naturii organismelor vii, la cunoscutul om de știință francez Jacques Monod.” Cont. 8 IV 77 p. 2 (din fr. télé[o]nomie; PR 1972; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink