TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. Vechi imn latin în formă de psalm de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEDÉUM ŭri n. 1) Cântec religios, în limba latină, având ca subiect proslăvirea lui Dumnezeu. 2) Serviciu divin scurt, oficiat la începutul unor festivități. [Sil. -de-um] /<lat. Te Deum
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEDÉUM s.n. Slujbă, serviciu divin care se oficiază în împrejurări solemne. [Pron. -de-um. / < lat., fr. Te Deum (laudamus)].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEDÉUM s. n. 1. serviciu divin care se oficiază cu prilejul unor momente solemne. 2. (muz.) compoziție scrisă pentru astfel de ceremonie. (< lat. Te Deum /laudamus/)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEDÉUM s. (BIS.) (înv.) moleben, slavoslovie. (A oficia un ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tedéum s. n. (sil. -de-um), pl. tedéumuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tedeum (cuv. lat.) 1. Imn (1) atribuit lui Niceta de Remesiana (335-404), care începe cu cuvintele: Te Deum laudamus.... 2. Slujbă bis. ținută cu prilejul unor momente solemne (în afara liturghiei*), care începe cu imnul t. (1). Sin.: molénie (sl. молини, gr. τέησις, lat. preces, „rugăciune [de mulțumire]”). 3. Compoziție muzicală de tipul cantatei*. Cultivat de clasici, a atins punctul culminant prin T. lui Bruckner.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink