TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătáj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TARTÁJ ~e n. pop. Copertă de carte; scoarță. /<ngr. tetrádion, sl. tatratu, tatradu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână, care se folosea ca abecedar. – Ngr. tetradion.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

TARTÁJ s. v. broșură, caiet, catastif, cărticică, condică, copertă, învelitoare, registru, scoarță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tartáj (-je), s. n. – Caiet, foaie de tipăritură. – Var. înv. trătăzi, trătaji. Mgr. τετράδιον (Tiktin), care a dat *tetrad, ce a fost alterat prin analogie cu pl. Supraviețuiește în Mold. cu sensul special de „copertă, scoarță”. După Bick-Graur, 26, din sl. totrasŭ.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tartáj s. n., pl. tartáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink