TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

TARDIVITÁTE f. Caracter tardiv. /<fr. tardiveté
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TARDIVITÁTE s.f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv. [Cf. fr. tardivité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TARDIVITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi tardiv. (< fr. tardiveté)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TARDIVITÁTE s. f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă. – După fr. tardiveté.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

tardivitáte s. f., g.-d. art. tardivității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink