TARÁF, tarafuri, s. n. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TARÁF ~uri n. 1) Grup mic de lăutari care interpretează melodii populare. 2) rar Grup de indivizi uniți în vederea unor scopuri meschine; clan; clică; tagmă; tacâm; gașcă; cârdășie; bandă; șleahtă. /<turc. taraf
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TARÁF s. (MUZ.) (pop.) bandă, trupă, (înv. și reg.) tacâm. (~ de lăutari.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TARÁF s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
taráf (-furi), s. n. – 1. (Înv.) Partid, grupare. – 2. Formație de muzică populară și ușoară. – Mr. tarafe „partid”. Tc. taraf (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2023), din arab. taraf „parte”, cf. ngr. ταράφι, alb. taraf.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
taráf s. n., pl. taráfuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
taraf, nume ce se dă grupului de muzicanți (formației* populare) în unele zone ale țării, ce cântă la horă (2) sau la alte manifestări populare. Componența grupului poate fi alcătuită după specific local (zone folclorice), dar și după posibilitățile ce stau la îndemână. Repertoriul unui t. cuprinde muzică de joc*, adică însoțitoare a jocului*, muzică de acompaniament*, la cântările vocale cu text, melodii din repertoriul vocal ce se execută instr., ca muzică „de ascultat” etc.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
taraf, tarafuri s. n. (intl.) gașcă de hoți care operează împreună.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink