TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

TARABAGÍU ~i m. înv. Vânzător ambulant care își expunea marfa pe o tarabă. /tarabă + suf. ~giu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

TARABAGÍU s. (înv.) boltaș, prăvăliaș. (~l vindea marfa la tarabă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

tarabagíu s.m. (peior.) Negustor care vinde la o tarabă ◊ „Peste 100 de tarabagii care fac negoț cu haine și articole gospodărești [...] protestează [...]” R.l. 6 X 95 p. 9 (din tarabă + -giu)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

tarabagiu, -oaică, tarabagii, -oaice s. m., s. f. comerciant mărunt, care își desface produsele într-o piață sau într-o hală agroalimentară
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink