TAO s.n. invar. (Liv.) Principiu divin, nepersonal, ca un suflu, care ar fi dat naștere cosmosului, în doctrina filozofică-religioasă a lui Lao-dzî. [Pron. tao. / < fr., engl. tao < cuv. chinez].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TÁO s. n. inv. principiu divin, nepersonal, ca un suflu, care ar fi dat naștere cosmosului, în doctrina filozofico-religioasă a lui Lai-dzî. (< fr., engl. tao)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

táo subst. v. dao.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink