TANÍN, taninuri, s. n. Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are proprietatea de a tăbăci pielea, cu întrebuințări în industrie; acid tanic. – Din fr. tanin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

TANÍN ~uri n. Substanță organică de origine vegetală, sub formă de praf cu gust astringent, întrebuințată în medicină, la fabricarea coloranților și, în special, la tăbăcirea pieilor. /<fr. tanin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TANÍN s.n. Substanță organică de origine vegetală, folosită în special la tăbăcirea pieilor. [< fr. tanin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TANÍN s. n. tanat organic natural, astringent, din stejar, la tăbăcirea pieilor și fabricarea cernelurilor negre; acid tanic. (< fr. tanin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TANÍN s. (CHIM.) acid tanic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tanín s. n., pl. tanínuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink