TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

TANGÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi perceput prin atingere; pipăibil; palpabil. 2) fig. Care este evident datorită caracterului concret; palpabil. /<fr. tangible
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TANGÍBIL, -Ă adj. Care poate fi perceput prin pipăit, prin atingere; pipăibil; (fig.) real, evident. [Cf. fr. tangible, lat. tangibilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TANGÍBIL, -Ă adj. 1. care poate fi perceput prin pipăit, prin atingere; pipăibil. 2. (fig.) real, evident, manifest. (< fr. tangible, lat. tangibilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TANGÍBIL adj. v. pipăibil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TANGÍBIL adj. v. concret, fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Tangibil ≠ intangibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. sg. tangíbilă, pl. tangíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink