TANDÚR, (1) tandure, s. n. (Turcism înv.) 1. Masă pătrată, acoperită cu covoare, sub care se așeza un vas cu mangal pentru a încălzi pe cel ce ședea. 2. Fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandır).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

TANDÚR s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tandúr (-re), s. n. – 1. Scaun sau masă cu mangal dedesubt. – 2. Adăpost care servește ca stînă sau ca ocol. – Var. tandîr. Tc. (arab.) tandur (Șeineanu, II, 348), cf. ngr. ταντοῦρι, bg. tandr, sb. tandur.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tandúr s. n., (mobile) pl. tandúre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink