TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tendresse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

TANDRÉȚE f. 1) Atitudine plină de gingășie, finețe și delicatețe față de cineva; drăgălășenie. 2) Caracter tandru. [G.-D. tandreții; Sil. tan-dre-] /<fr. tendresse
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TANDRÉȚE s.f. Dragoste plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. [Var. tandreță s.f. / < fr. tendresse].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TANDRÉȚE s. f. afecțiune plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. (< fr. tandresse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TANDRÉȚE s. gingășie. (~ lui am simțit-o cu emoție.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Tandrețe ≠ cruzime
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tandréțe s. f., art. tandréțea, g.-d. art. tandréței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TANDRÉȚĂ s. f. v. tandrețe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

TANDRÉȚĂ s.f. v. tandrețe.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink