TANDALÍC, -Ă, tandalici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care umblă fără rost; zăpăcit. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

tândălíc, -ă, adj. (reg.) poznaș, ștrengar.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink