TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

TANÁTIC ~că (~ci, ~ce) rar Care ține de moarte; propriu morții. /<fr. thanatique, gr. thanatikos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TANÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la moarte; de moarte, specific morții. [Cf. fr. thanatique, it. tanatico < gr. thanatikos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TANÁTIC, -Ă adj. referitor la moarte, specific morții. (< fr. thanatique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tanátic adj. m., pl. tanátici; f. sg. tanátică, pl. tanátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink