TANÁJ, tanaje, s. n. (Rar) Tăbăcire. – Din fr. tannage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

TANÁJ s.n. Tăbăcire a pieilor. [< fr. tannage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TANÁJ s. n. tăbăcire a pieilor. (< fr. tannage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TANÁJ s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tanáj s. n., pl. tanáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink