TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de andreeadima | Semnalează o greșeală | Permalink

TAMÁR s. (rar) targă. (Cu ~ul se cară cărămizile pe schele.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tamár s. n., pl. tamáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink