talkie-walkie s. (cuv. engl. americ.) Aparat portativ de radio emisie-recepție ◊ „[...] gangsteri veritabili în autoturisme Dacia, cascadorie pe două roți, pe o roată, printre vestigii istorice, peste capete de turiști, aparate talkie-walkie, whisky.” Săpt. 9 II 79 p. 4. ◊ „Toki-oki e stația radio pe care o poartă cu ei polițiștii: talkie-walkie. Unii îi spun talkivalki, alții pur și simplu stație.” R.l. 8 V 96 p. 1; v. și emisie-recepție [pron. tóki-óki; var. walkie-talkie] (cf. fr. talkie-walkie; DMN 1954, BD; D.Am.; DN3 – walkie-talkie, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink