TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink