TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TAHEOMETRÍE s.f. Tahimetrie. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. tachéométrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TAHEOMETRÍE/TAHIMETRÍE s. f. metodă de măsurare indirectă și rapidă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul taheometrului; celerimetrie, stadimetrie. (< fr. tachéométrie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TAHEOMETRÍE s. v. stadimetrie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

taheometríe (sil. -he-o-, -tri-)/tahimetríe (sil. -tri-) (topogr.) s. f., art. taheometría/tahimetría, g.-d. taheometríi/tahimetríi, art. taheometríei/tahimetríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink