TAHẤN, tahânuri, s. n. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ◊ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post; mâncare preparată din această făină – Din tc. tahīn.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de anonim
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TAHÂN ~uri n. Făină obținută prin măcinarea semințelor uleioase prăjite (de nuci, floarea-soarelui, arahide, migdale, susan etc.), folosită pentru a prepara halvaua. /<turc. tahin
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tahân s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahânuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tahîn (-nuri), s. n. – Aliment oriental, terci de făină de susan. – Mr. tăhîne. Tc. tahin, din arab. tahin (Șeineanu, II, 243), cf. ngr. ταχίνι, bg. tahăn.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TAHÂN s.n. Preparat specific țărilor din Orientul Mijlociu, tahânul (numit aici tahin, tahina sau tahini) este o pastă amară obținută exclusiv prin zdrobirea semințelor neprăjite (pastă gălbuie) sau prăjite (pastă maronie) de susan. Se consumă ca atare, ca un dip în care se înmoaie bucăți de lipie, dar mai ales ca adaos la diverse piureuri (de ex. hummus); stoarsă de ulei și îndulcită, se foloseste pentru a prepara halvaua.
Sursa: DGE
(2003)
|
Adăugată de
gal
| Semnalează o greșeală
| Permalink