TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TÁGĂ s. v. contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tágă s. f., g.-d. art. tăgii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tagă s. f., g.-d. art. tagăi
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink