TACHINÁRE, achinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. – V. tachina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TACHINÁRE s.f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. [< tachina].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

tachináre s. f., g.-d. art. tachinării; pl. tachinări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A TACHINÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A trata cu glume inofensive; a necăji în glumă. 2) fig. rar (despre gânduri, melodii etc.) A urmări insistent, necăjind. /<fr. taquiner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE TACHINÁ mă ~éz intranz. A face schimb (în glumă) de vorbe înțepătoare. /<fr. taquiner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TACHINÁ vb. I. tr. A supăra, a necăji în glumă (pe cineva). [< fr. taquiner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TACHINÁ vb. tr. a necăji (pe cineva) în glumă. (< fr. taquiner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tachiná (-néz, -át), vb. – A necăji pe cineva în glumă. Fr. taquiner.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tachiná vb., ind. prez. 1 sg. tachinéz, 3 sg. și pl. tachineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink