TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TACHINĂRÍE s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. [Gen. -iei. / < fr. taquinerie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TACHINĂRÍE s. f. faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. (< fr. taquinerie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tachinăríe s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink