TÁCET s. n. (muz.) suspendare a participării unei voci sau unui instrument pe parcursul unei părți, unui fragment, într-o partitură corală sau orchestrală. (< lat. tacet, tace)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tacét s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

tacet (cuv. lat. „tace”), indicație, într-o partitură* corală sau orchestrală, conform căreia o voce (1) sau un instrument încetează să cânte pe parcursul unei părți sau al unui fragment. T. al fine indică suspendarea participării vocii sau instr. vizat până la sfârșitul piesei. O indicație cu rol asemănător, contano, aflată în știmă [v. voce (3)], recomandă interpretului să numere măsurile de pauză* pentru a nu pierde intrarea corectă. În partitură, același termen este întâlnit acolo unde portativul* instr. sau vocii care tace este pentru moment eliminat.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

QUI TACET CONSENTIRE VIDETUR (lat.) cine tace pare a consimți – Principiu de drept canonic, luat ca deviză de papa Bonifaciu VIII.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink