TABURÉT, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TABURÉT ~e n. 1) Scaun mic, fără spătar și fără brațe. 2) Scaun rotund, fără spetează, folosit pentru a sta la pian. /<fr. tabouret
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TABURÉT s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. [Pl. -te. / < fr. tabouret].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TABURÉT s. n. scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. (< fr. tabouret)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

taburét s. n., pl. taburéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink