TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite ca, odată fixată lungimea unui rând, să poată fi automat menținută și pentru rândurile următoare. – Din fr. tabulateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TABULATÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru menținerea automată a alinierii coloanelor la mașinile de dactilografiat. /<fr. abulateur, germ. Tabulator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TABULATÓR s.n. Dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. [Cf. fr. tabulateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TABULATÓR s. n. 1. dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. 2. mașină care execută automat operații aritmetice și logice asupra datelor introduse într-un calculator prin intermediul cartelelor perforate, imprimând rezultatele calculelor într-o formă dinainte stabilită. (< germ. Tabulator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tabulatór s. n., pl. tabulatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink