tabulát s. n., pl. tabuláte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TÁBULA : ~ rasa se spune despre cineva care nu știe absolut nimic. ◊ A face ~ a renunța la anumite păreri pentru a adopta altele. /Cuv. lat.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TABULÁTE s.n.pl. (Zool.) Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. tabulat. / < germ. Tabulaten, cf. lat. tabulatum – strat].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TABULÁ vb. tr. (mat.) a pune în tabele; a face tabulare. (< fr. tabuler)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TABULÁTE s. n. pl. subclasă de celenterate antozoare fosile, caracterizată prin forma tabulară a caliciilor. (< germ. Tabulaten)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tabulá vb., ind. prez. 1 sg. tabuléz, 3 sg. și pl. tabuleáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tábula rása loc. s., loc. adj. lat.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TABULÁTA (‹ lat. tabullatum „scândură, strat”) subst. (PALEONT.) Subclasă de celenterate antozoare fosile, caracterizată prin forma tubulară a caliciilor și prin prezența pereților despărțitori transversali; au trăit din Silurian până în Cretatic.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink