taborít s. m., pl. taboríți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

TABORÍȚI s. m. pl. Nume dat membrilor aripii radicale din mișcarea husită, reprezentând interesele maselor de țărani și de meșteșugari. – Din fr. taborites.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

TABORÍȚI s.m.pl. (Ist.) Nume dat membrilor aripii revoluționare din mișcarea husită, reprezentând interesele țărănimii și ale meșteșugarilor. [< fr. taborites, cf. Tabor – cetate în sudul Cehiei].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TABORÍȚI s. m. pl. nume dat membrilor aripei revoluționare din mișcarea husită, reprezentând interesele țărănimii și ale meșteșugarilor. (< fr. taborites)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

taboríți s. m. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

TABORÍȚI (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Tábor) s. m. pl. (IST.) Grup al husiților extremiști, grupați în jurul lui Jan Žižka la Tábor, care reprezentau interesele țăranilor și meșteșugarilor. Învinși în 1434 de catolici și de husiții moderați la Lipany.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

taboríți s. m. pl. Denumire dată membrilor mișcării naționaliste fanatice din Boemia după arderea pe rug a lui Hus (1415), care au purtat un război de 15 ani împotriva catolicilor și husiților moderați. – Din fr. taborites.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink