TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TABIETLÍU ~e (~i) și substantival rar Care respectă anumite tabieturi. /<turc. tabiatli
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TABIETLÍU adj. v. meticulos, pedant, scrupulos, tipicar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TABIETLÍU adj., s. v. maniac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tabietlíu adj. m. (sil. -bi-e-tliu), f. tabietlíe, pl. m. și f. tabietlíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink