tăurí, tăurésc, vb. IV (reg.) a (se) mototoli, a (se) boți, a (se) murdări.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂU¹, tắuri, s. n. 1. Apă stătătoare puțin adâncă; baltă. ♦ Lac (glaciar); iezer. 2. (Înv.) Prăpastie, abis. – Din magh. tó.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂU¹ ~ ri n. 1) Apă stătătoare noroioasă și de adâncime mică. 2) Lac de munte; iezer. 3) înv. Prăpastie fără fund; hău; abis; genune. /<ung. tó
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂU¹, tăuri, s. n. 1. Apă stătătoare puțin adâncă; baltă. ♦ Lac, iezer. 2. (Înv.) Prăpastie, abis. – Magh. tó.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂU s. v. abis, adânc, baltă, băltoacă, frânghie, funie, iezer, lac, mâl, mlaștină, mocirlă, nămol, noroi, prăpastie, smârc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tău s. n., art. tăul; pl. tăuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink